Valery Rozov a murit căzând de pe Ama Dablam într-o încercare de BASE jumping.
Faimosul atlet Valery Rozov (52 ani), cunoscut în întreaga lume pentru săriturile sale BASE- jumping, a murit sâmbăta trecută cazând de pe Mt. Ama Dablam 6,812m într-o încercare de a stabili un nou record în lumea celor pasionați de acest sport.
Moartea sportivului rus a fost anunțată săptămâna aceasta de către sponsorul său, RedBull. Evenimentul la care aceasta a luat parte a fost organizat de către compania Seven Summits, care a participat activ împreună cu șerpașii lor la recuperarea cadavrului.
Aceasta conform lui Mingma Gelu Sherpa fiind una foarte dificilă, deoarece trupul atletului a fost recuperat dintr-o crevasă adâncă, situată într-o zonă imposibil de abordat cu elicopterul.
Valery Rozov în vârstă de 52 de ani sa născut la Nizhny, Novgorod, Rusia și și-a început cariera de sportiv în 1998. El este faimos în mediul BASE-jumping pentru săritura sa într-un vulcan activ din Rusia și săritura de pe Vf. Ulvetanna în Antarctica.
Obiectivul pe care îl urmărea în ultimii ani sportivul rus a fost acela de a sări de pe cele mai înalte vârfuri de pe fiecare continent al lumii.“Acestuia i-au ramas doar două misiuni: Australia și America de Nord”, declară RebBull.
Valery Rozov a fost membru al familiei de atleți RedBull încă din 2004, familie care acum îl laudă și plânge.
Valery conform celor de la RedBull se opunea mereu cu multă rezistență încercărilor celorlalți de a-l oprii din proiectele sale periculoase, însă mereu reușea să îi convingă pe cei din jur că ceea ce propune el poate fi realizat și fezabil.
Asta până sâmbata trecută când săriturile sale s-au oprit în brațele faimosului munte Ama Dablam (Colierul mamei).
Base jumping-ul este un sport extrem în care participanții sar din puncte fixe cu nimic mai mult la ei decât o parașută și un costum de tip windsuit care îi ajută să planeze și să coordoneze direcția de picaj.
Gânduri autor:
Constat cu durere și totodată cu șoc trendul spre care lumea sportivă merge în ultimii ani. În dorința lor de a se afirma în fața sponsorilor sau a fanilor, sportivii de tipul lui Valery și în special alpiniștii (pentru că aceștia ne interează pe noi mai mult) ajung să accepte proiecte sau să genereze idei de proiecte care trec de limita sportivă și a normalului în ceea ce înseamnă profesionalism și mor cățărând pereți de mii de metri fără corzi de asigurare sau urcă cascade imense înghețate fără nici cea mai mica măsură de asigurare.
Am câteva întrebări pe care aș vrea sa le adresez lor și cititorilor:
- De ce? Doar pentru bani și faimă?
- Dacă trendul de recorduri se bazează pe pereți mortali cățărați fără nici o măsură de asigurare, cum ar putea un sportiv bun care se cațără a la carte să mai poată ieși în evidență?
Este clar ca trendul acestor ani este acela de “alpinisim cu moartea pe umeri” (moarte pe care ne-o agățăm singuri de umeri), dar oare nu este cumva acest lucru un derapaj?
Competițiile internaționale de cățărat au ajuns un fel de “sanatoriu de batrani” în comparație cu aventurile sponsorizate de companiile “setoase” de marketing extrem, de tipul celor mentionate mai sus.
Dacă zilele acestea este cool sa te cațeri fără coardă și să umbli cu moartea agațată pe umeri, cum va fi peste 5-10 ani? Ne vom cățăra, fără coarăa, fără ajutorul picioarelor și doar cu o singură mână?
Sursa știre: Redbull.com
Sursa foto: www.nydailynews.com
