De ce aud „voci” alpinistii care urca pe Mt. Everest?
Se vehiculeaza in randul alpinistilor care urca la altitudini extreme ca adesea pe langa raul de altitudine acestia intampina stari de “nebunie temporara”. Aceste stari sunt numite de catre experitii medicali, psihoze.
Aceste pishoze sau momente de “nebunie” pe care le au alpinistii la mare altitudine sunt adesea cauzate nu doar de lipsa de oxigen ci si de starea de sanatate mentala de care acestia dispun.
Studiile recente ne spun ca aceste psihoze ar trebui vazute diferit sau puse in afara listei in care sunt incluse simptomele “raului de altitudine” si ca sunt direct conectate cu nivelul de sanatate mentala a respectivului alpinist.
“Muntii sunt “nebuneste” de frumosi, dar nu ne-am asteptat ca acestia sa ne poata impinge spre nebunie” spune Dr. Hermann Brugger Seful Institutului de Medicina Montana de Urgenta din cadrul Centrului de Cercetare Eurac din Bolzano, Italia.
Voci de pe munte
Unele studii recente au aratat ca adeseori alpinistii care urca pe Mt. Everest reclama stari definite de acest tip de psihoze.
Psihoza= este o stare caracterizata printr-o dereglare mentala care scoate o persoana in afara realitatii. Simptomele clasice ale psihozelor sunt iluziile si halucinatiile.
Un exemplu inregistrat cu aceste episoade de psihoze este acela al unui doctor american, anestezist Dr. Jeremy Windsor, care a urcat Mt Everest in primavara anului 2008.
Acesta spune ca se afla in jurul altitudinii de 8.200 m cand “a intalnit” un om pe nume Jimmy cu care a mers pe tot parcursul zilei altaturi si care nu face altceva decat sa il incurajeze si sa-i dea sfaturi. Acest Jimmy, spune doctorul a disparut la un moment dat in neant, exact cum a si aparut.
Pana recent medicina de altitudine a pus aceste simptome ale halucinatiilor in aceeasi lista cu simptomele cauzate de raul de altitudine, precum: dureri de cap, vedere incetosata sau dezechilibru motoriu.
Raul de altitudine este cauzat de lipsa de oxygen si acesta poate duce la moartea alpinistului dat fiind faptul ca atunci cand cineva sufera de “rau de altitudine” de fapt creierul sau plamanii sai se umple de lichid. Acest proces este denumit de medicina “edem” (pulmonar sau cerebral).
Din noile studii de cercetare aplicate chiar de dr. Jeremy Windsor, acesta impreuna cu colegii sai au aflat ca aceste stari “izolate” de halucinatii (psihoze) nu sunt de fapt cauzate de raul de altitudine ci sunt provocate chiar de propria stare de sanatate mentala a alpinistului.
In cadrul acestor studii pentru a ajunge la aceasta concluzie acesta echipa de doctori sau folosit de peste 80 de cazuri in care alpinistii au reclamat astfel de psihoze si in toate s-a dovedit ca in nici unul din cazuri nu a existat o dereglare biologica (edem) care sa duca la astfel de pshoze, ci acestea au fost direct conectate cu starea de sanatate psihica a subiectului.
„Cei care suferă de aceste episoade la mare altitudine sunt de altfel niste oameni complet sanatosi si in mod normal nu sunt predispuși la psihoza”, a spus Brugger.
Aceste episoade izolate de psihoza incep sa se manifeste in randul alpinistilor dupa ce acestia trec de altitudinea de 7.000 m spun cercetatorii. Ei raman totusi nesiguri deocamdata la cauza biologica care declanseaza aceste stari si pun totul in seama sanatatii mentale ale alpinistilor sau chiar merg mai departe de atat si spun ca “este posibil ca aceste stari de psihoza sa nu fie nici macar declansate de expunerea la mare altitudine”
„Este, de asemenea, cunoscut faptul ca privarea completa de contactul social si singuratatea pentru o perioada lunga de timp poate provoca halucinatii”, a mai spus Dr. Brugger.
Recuperare totala si instanta
Simptomele acestui sindrom (psihoze) apar din senin si dispar la fel. Subiectii analizati marturisesc ca vocile pe care le auzeau sau chiar persoanele pe care le vedeau si cu care discutau au disparut instant dupa ce acestia au coborat din zona de expunere la altitudine extrema. “Practic s-au recuperat instant si total” spune Dr. Brugger.
Totusi aceste stari sunt foarte importante si trebuie analizate in detaliu spune Brugger tocmai pentru ca ele pot fi foarte periculoase si pot duce la greseli care sa puna in pericol viata alpinistilor.
„Este important ca alpinistii sa fie constienti de acest risc, sa stie ca aceste halucinatii nu sunt reale, ca aceste efecte sunt reversibile si ca pot gasi unele masuri de adaptare chiar in timpul urcarii” spune Dr. Brugger.
“Cercetatorii ar trebui si pot sa studieze aceste cazuri fara a urca pe munte, in camere in care alpinistii se supun unei concentratii scazute de oxigen sau presiune, iar medici pot studia in mod direct cauzele declansarii starilor de psihoza si ulterior sa afle remedii care ar putea contribui la prevenirea sau controlul acestor stari” mai spune doctorul Hermann Brugger.
In luna martie a anului viitor 2018 Dr. Brugger impreuna cu o echipa de cercetatori occidentali dar si o echipa de medici nepalezi vor conduce studii chiar din tabara de baza a Mt Everest unde vor chestiona alpinistii care coboara de pe varf pentru a afla cat de des si cu ce frecventa apar aceste stari de psihoza.
Sursa: livescience.com
Photo: Shutterstock
